Colind

Vine Craciunul si eu nu mai am rabdare! Am facut curat in camera special sa fac loc pentru brad...Mai sunt doua saptamani si am pus deja bradutul in camera iar acum ma lupt cu mine sa nu l impodobesc, sa astept pana in Ajun! Of..si ce chin e! Am inchis beteala in dulap sa n o mai vad, am pus globurile sus pe vitrina unde nu ajung! Stau in pat si ma uit la bradut si ma napadesc amintiri...Acum scriu aici si in camera se aude vocea lui Hrusca (Deschide usa crestine)...
Omul asta chiar a fost harazit de Cel de Sus sa ne incalzeasca inimile ....cu vocea asta calda si graiul ala dulce din creste de munte....din locurile alea in care romanu inca mai e roman pana n maduva oaselor, unde traditia e inca vie... Il ascult si parca ma intorc in timp...nu stiu de ce dar ...de cate ori il aud imi vin in minte dacii...
Poate ca mi plac mie oamenii din Ardeal...poate sunt subiectiva, nu stiu, dar parca nu e Craciun daca nu aud colinde romanesti si vocea lui Hrusca.
Cum e viata asta! Aveam atat de multe lucruri la care altii nici nu viseaza!!! Avea cultura, istorie, am dat atatea lumii asteia si totusi..incet incet ne pierdem omenia, ne pierdem traditiile...
Traim cu colindele altora!!! Ma doare sufletul si ma apuca toti dracii, pe romaneste, cand aud in magazine colinde in engleza!!!
Leru i ler nu mai e de nasu nostru!!! Acum suntem europeni...
Mamaia imi spunea cand eram mica la tara o balada pe care o stia de mamaia ei!!! Balada veche de cateva sute de ani...Nu mai stiu balada si mi e ciuda! Mi e ciuda pe mine si mi e ciuda pe ce vad in jur. Mie ciuda ca renuntam la noi pentru cultura altora. Vreau sarbatori romanesti, cu romani, cu ce ne au invatat bunicii nostri! Ei au tinut traditia si cand nu erau lasati sa creada in ea si noi o dam de buna voie!
Ne invatam copii sa i scrie Mosului dar am uitam sa i invatam colindele!
Imi aduc aminte de o intamplare de acum cativa ani... Am o vecina , femeie in varsta, tare de treaba, sta la etajul 2. Era casatorita cu un don evreu( nu am absolut nimic cu evreii!!!) si respecta religia sotului , ea fiind botezata in rit ortodox. In fiecare an, de Craciun, venea copii sa colinde. La etajul 2, la apartamentul x nu raspundea niciodata nimeni.
Dupa ani si ani, in urma cu vreo 6 ani, sotul vecinei mele s a dus dintre noi iar ea a ramas singura. Din intamplare, m am intalnit cu ea pe scara cu vreo doua trei zile inainte de Craciun. Am vorbit putin si cand sa pec ma prinde de mana si, cu lacrimi in ochi, ma roaga sa i spun fratelui meu sa treaca si pe la ea cu colindu anu ala...
Fratele meu se ducea cu colindu la vecinii de pe scara in fiecare an...mai putin la etajul 2 ap. x...unde nu i raspundea nimeni.
In anul ala, s a nimerit ca mama sa aduca de la tara o caciula de astrahan si o camasa barbateasca taraneasca, facuta in casa la razboiu de tasut, veche de vreo suta de ani.... S a imbracat frate miu in ea, i am facut un brau dintr un stergar rosu, de l avea mama de zestre, facut in casa la tara, si i am pus caciula de astrahan pe cap. Imbracat a plecat la colindat pe scara. Daca pana atunci era poftit in casa, in hol sa colinde, anu ala....a intrat in toate apartamentele de pe scara, in sufragerie (in camera buna!) si era pus sa mai colinde , sa mai zica...
A venit acasa bulversat...Nu l mai lasau vecinii sa plece din casele lor! Ii admiraiu caciula, camasa, braul, ascultau colindul, dar ascultau cu sufletu deschis, multumeau din suflet... Le era dor...dor de colind romanesc, spus din suflet, curat, si l primeau cu sufletul deschis.
La etajul 2, la usa apartametului x a sunat un flacau imbracat in camasa si brau, cu caciula pe cap si a intrebat : "primiti cu colindu?"
Usa s a deschis larg, a intrat in casa si a colindat, a urat si a privit mirat cum vecina statea in fata lui, cu mainile impreunate a ruga...plangand!
Dupa ce a ascultat colinda, si a facut cruce , a rasplatit colindatorul , l a pupat, l a inchinat si i a multumit ca a trecut si pe la ea...
Renuntam la ce i al nostru de mii de ani...
Mi era ciuda si inca mi e!
Dar in anul ala...cand l am vazut pe frate miu ca se imbraca ca un roman, ca se poarta ca un roman, si ca nu i e rusine, e chiar incantat ca are cu ce sa se imbrace asa si sa colinde asa...In anul ala am zis ca nu e pierudt chiar totul.
Daca ne invatam copii sa fie romani, daca le aratam traditia si ii invatam s o respecte, daca le spunem baladele si colindele...poate n o sa ne mai fie dor de colindul nostru strabun...

E seara, de fapt...e noapte, noapte rece de iarna. Nu am somn se pare...
Ma tot uit pe sifonier, acolo am pus globurile noi ce le am cumparat pentru bradutul de Craciun. Sunt mari, mici, colorate si sclipitoare...Am luat si beteala...albastra, rosie, aurie...
Mai e pana la Craciun, stiu, dar nu am putut sa nu iau, nu am putut!!! Erau atatea...jucarii, globulete, figurine, stelute, braduti, fulgi de zapada, reni, saniute!!!
Stau in pat si ma uit la coltul din camera unde o sa stea bradutul si il si vad cum o sa fie!!! Plin de globuri si beteala, cu beculetele palpaind in toate culorile!!
Nu mai am rabdare!
Ma napadesc amintirile...cum era Craciunul cand eram mica!!!
Plecam seara in Ajun la colindat cu toti copii din sat, la tara la mamaia, infofoliti bine bine, cu cate o traistuta fiecare... Colindam toate ulitele satului, la toate casele! Sarac sau instarit, nu exista taran sa nu ti vina in poarta sa ti deschida... Colindam, uram de bine si primeam bomboane ( dropsurile alea mentolate sau de fructe), mere, covrigi si nuci. Atat! Si ce zapada era Doamne!!! Mare cat gardu curtilor, cu santuri sapate sa putem merge. Era un ger napraznic, dar nimic nu era inghetat la noi, poate doar nasul mic si rosu...
Cantam si strigam din tot sufletul si cu toate puterea de rasunau ulitele!!!
Dimineata de Craciun, cand ajungeam acasa dupa o noapte de colind, era traditie: rasturanam traistutele ( din alea autentice, de lana, facute in casa) si incepeam sa numaram covrigii si nucile. Cine avea cele mai putine, mai pleca o tura la colindat!
Apoi, repejor la Biserica, dupa care masa de Craciun...
Doamne cu ce pofta mancam covrigi inmuiati, caltabos si carnat fript pe plita, cu branza si muraturi scoase din putina! Dupa o noapte de mers prin ger cred si eu ca aveam pofta de mancare!!
Nu era ca acum...Craciunul din copilaria mea...
Nu asteptam daruri alese de la Mos, nu colindam pe bani, nu se stramba nimeni cand primea un covrig cu nuci si un mar drept rasplata...
Nu se scriau scrisori Mosului, nu se facea reclama la televizor, nu vedeai comert cu spiritul sarbatorii...
Copilul din mine se bucura de orice! Ma bucuram de zapada, ma bucuram ca vine Mosul, in care chiar credeam cu tot sufletul meu, ma bucuram de asteptare, ma bucuram de bradutu facut in Ajun, in care punea mama bomboanele alea de pom, aseza cate o portocala pe care doar ea stia cum a gasit o, pe cate o ramura... Agata ciocolata si pungutele cu arahide de crengile bradului... Eu asezam cate un glob sau o beteala, cu ochii doar la bomboane si ciocolata...
Nu stiam ce mi aduce Mosul...uneori vroiam o papusa, alteori vroiam o carte de colorat sau nu stiu ce jucarie, dar..a doua zi, in ziua Craciunului, cand ma trezeam si duceam fuguta la brad....nu mai conta ce mi dorisem sa mi aduca Mosul! Eram asa emotionata si nerabdatoare ca uitam si ce mi dorisem de fapt!
De cele mai multe ori, Mosul venea si mi aducea portocale, ciocolata si cate o carte sau discuri Electrecord cu povesti.
Nu conta...erau darurile mele si ma bucuram de ele cu toate inima! Dar cel mai mult ma bucuram ca a venit Mosul! Atat! Ca a venit...
Si nicioadata nu intelegeam de ce nu vine Mosul si la oamenii mari, de ce lu mami si lu tati nu le aduce nimic?
Mi e dor de Craciunul din copilaria mea, de Craciunul ala simplu...atat de omenesc si de curat!
Si poate pentru ca mi e asa dor de el, inca nu pot sa dorm noaptea de Ajun nici acum cand sunt...om mare.
Fac bradutu, astept Craciunul si ....astept Mosul. In fiecare an. Acum nu mai vreau nici papusi, nici carti cu povesti...nu mai vreau sa mi aduca nimic..dar vreau sa vina si vreau sa l astept.
Si....o sa i spun copilului meu ca Mosul vine ...ca exista!
Sa creada in el asa cum cred si eu. Vreau sa se bucure de zapada, de brad, de Mos si de daruri simple...de asteptare!
Sa se bucure de Craciun!










11