sâmbătă, 29 mai 2010

Poveste

Se asteapta unul pe altul si se cheama. Iubirea lor nu e nici de poveste, nici din vis...e vie si parfumata.
El o striga si o asteapta cu bratele deschise, o imbie...i se arata asa cum e, fara perdea, fara masti, fara bariere...deschis cu totul si tanjind...pulsand...implorand de a dreptul si fara rusine.
Ea il aude, il vede si i simte chemarea in toata puterea ei... Ea e cea purtatoare de viata! Ea e cea care da dar si cea care primeste la randul ei. Si vine spre el...la inceput usor, in adiere, doar atinge, doar mangaie...sopteste suav si copilaros. Stie ca e dorita, stie ca e asteptata...stie ca e iubita.
el nu o intreaba de unde vine, ea nu l intreaba cat a asteptat... Se inlatuie doar intr un dans suav si moale...se uita unul in ochii celuilalt...isi spun vorbe nerostite...si se dezlantuie intr o iubire ce pare salbatica si fara sfarsit... Se dau unul altuia cu totul, fara oprelisti, fara cuvinte...fara ganduri...se contopesc intr o singura entitate datatoare de viata! Se stiu de la inceputul lumii si se simt de parca au creat o chiar ei, forta ce izvoreste din inlantuirea lor face lumea si timpul sa stea in loc! Isi striga fericirea regasirii cu nesat, n au rusine si n au teama.
Dupa dansul nebun al iubirii lor salbatice, cand raman doar atingerile de buze, magaierile tandre si tremurul trupurilor, auzi doar bataia aripilor de ingeri...si...iti inunda toate simturile parfumul iubirii asteia rupta din alta lume....
Si vrei sa fii...ca ei doi...
El...Pamantul si ea...Ploaia...