E seara, de fapt...e noapte, noapte rece de iarna. Nu am somn se pare...
Ma tot uit pe sifonier, acolo am pus globurile noi ce le am cumparat pentru bradutul de Craciun. Sunt mari, mici, colorate si sclipitoare...Am luat si beteala...albastra, rosie, aurie...
Mai e pana la Craciun, stiu, dar nu am putut sa nu iau, nu am putut!!! Erau atatea...jucarii, globulete, figurine, stelute, braduti, fulgi de zapada, reni, saniute!!!
Stau in pat si ma uit la coltul din camera unde o sa stea bradutul si il si vad cum o sa fie!!! Plin de globuri si beteala, cu beculetele palpaind in toate culorile!!
Nu mai am rabdare!
Ma napadesc amintirile...cum era Craciunul cand eram mica!!!
Plecam seara in Ajun la colindat cu toti copii din sat, la tara la mamaia, infofoliti bine bine, cu cate o traistuta fiecare... Colindam toate ulitele satului, la toate casele! Sarac sau instarit, nu exista taran sa nu ti vina in poarta sa ti deschida... Colindam, uram de bine si primeam bomboane ( dropsurile alea mentolate sau de fructe), mere, covrigi si nuci. Atat! Si ce zapada era Doamne!!! Mare cat gardu curtilor, cu santuri sapate sa putem merge. Era un ger napraznic, dar nimic nu era inghetat la noi, poate doar nasul mic si rosu...
Cantam si strigam din tot sufletul si cu toate puterea de rasunau ulitele!!!
Dimineata de Craciun, cand ajungeam acasa dupa o noapte de colind, era traditie: rasturanam traistutele ( din alea autentice, de lana, facute in casa) si incepeam sa numaram covrigii si nucile. Cine avea cele mai putine, mai pleca o tura la colindat!
Apoi, repejor la Biserica, dupa care masa de Craciun...
Doamne cu ce pofta mancam covrigi inmuiati, caltabos si carnat fript pe plita, cu branza si muraturi scoase din putina! Dupa o noapte de mers prin ger cred si eu ca aveam pofta de mancare!!
Nu era ca acum...Craciunul din copilaria mea...
Nu asteptam daruri alese de la Mos, nu colindam pe bani, nu se stramba nimeni cand primea un covrig cu nuci si un mar drept rasplata...
Nu se scriau scrisori Mosului, nu se facea reclama la televizor, nu vedeai comert cu spiritul sarbatorii...
Copilul din mine se bucura de orice! Ma bucuram de zapada, ma bucuram ca vine Mosul, in care chiar credeam cu tot sufletul meu, ma bucuram de asteptare, ma bucuram de bradutu facut in Ajun, in care punea mama bomboanele alea de pom, aseza cate o portocala pe care doar ea stia cum a gasit o, pe cate o ramura... Agata ciocolata si pungutele cu arahide de crengile bradului... Eu asezam cate un glob sau o beteala, cu ochii doar la bomboane si ciocolata...
Nu stiam ce mi aduce Mosul...uneori vroiam o papusa, alteori vroiam o carte de colorat sau nu stiu ce jucarie, dar..a doua zi, in ziua Craciunului, cand ma trezeam si duceam fuguta la brad....nu mai conta ce mi dorisem sa mi aduca Mosul! Eram asa emotionata si nerabdatoare ca uitam si ce mi dorisem de fapt!
De cele mai multe ori, Mosul venea si mi aducea portocale, ciocolata si cate o carte sau discuri Electrecord cu povesti.
Nu conta...erau darurile mele si ma bucuram de ele cu toate inima! Dar cel mai mult ma bucuram ca a venit Mosul! Atat! Ca a venit...
Si nicioadata nu intelegeam de ce nu vine Mosul si la oamenii mari, de ce lu mami si lu tati nu le aduce nimic?
Mi e dor de Craciunul din copilaria mea, de Craciunul ala simplu...atat de omenesc si de curat!
Si poate pentru ca mi e asa dor de el, inca nu pot sa dorm noaptea de Ajun nici acum cand sunt...om mare.
Fac bradutu, astept Craciunul si ....astept Mosul. In fiecare an. Acum nu mai vreau nici papusi, nici carti cu povesti...nu mai vreau sa mi aduca nimic..dar vreau sa vina si vreau sa l astept.
Si....o sa i spun copilului meu ca Mosul vine ...ca exista!
Sa creada in el asa cum cred si eu. Vreau sa se bucure de zapada, de brad, de Mos si de daruri simple...de asteptare!
Sa se bucure de Craciun!










11