Eu cu mine despre mine

E toamna!
Ciudat e ca inca nu stiu ce anotimp imi place ce mai mult si mai mult! Nu e prima data cand stau si ma intreb ce-mi pace mai mut...primavara, iarna, toamna sau vara...
Realitatea e ca fiecare anotimp are farmecul sau, in fiecare anotimp imi revin in minte amitiri si mi se amesteca-n sufet fel de fel de trairi si nostalgii.
Am chiar si momente in care imi vine sa dau timpu inapoi, nu din regret, ci pur si simplu pentru a mai trai senzatia respectiva, a carei amintire imi revine in suflet adusa din trecut de un vint de primavara...sau toamna...
Sunt topita dupa plimbarile luuungi, in aer liber. Imi place pur si simplu sa plec, sa strabat stradute, sa vad locuri pe care le-am vazut de atatea ori, dar pe care le vad de fiecare data atfel, sa ma opresc in loc si sa ma minunez de cate ceva...un zid vechi, o casa, un copac plin de frunze aramii...
Sunt dependenta de starea asta de visare pe care o am de fiecare data cand o "drumetie" de felul asta!
Acum e toamna...Toamna e ceva mai lipita de sufletul meu, mi-e mai apropiata, ca o prietena buna de care si daca ma despart ani de zile tot cu mine e, oriunde as merge.
Poate pentru ca toamna m-am indragostit!
Pimbandu-ma printre stradute, strabatand alei de parc strajuite de coloane aramii, ingropandu-mi pasii in frunzele cazute, doar eu cu mine si....el...
Ne-am zarit, ne-am ignorat, ne-am luat de mana si...acum, in a doaua toamna, ne tinem de mana si in somn!
Da, imi pace toamna. Imi place linistea ei, imi plac culorile si aromele ei...e ca o carte buna, veche, cu filele ingalbenite care te atrag in lumea lor...
Sunt prinsa in lumea asta fara sa fiu prizoniera ei.
Nu sunt singura, suntem doi si ne tinem de mana, plecam in "drumetii" peirduti in toamna nostra si nu vrem, pentru nimic in lume, sa ne gaseasca cineva!