A trecut un an si ma napadesc amintirile... Stiu ca pentru multi e un eveniment treaba asta cu anivesrsarile, o luna de relatie, un an...20.
Sincer, pentru mine conteaza mai mult sa-mi pretuiesc relatia in fiecare zi si s-o sarbatoresc clipa de clipa, nu la an sau pe data fixa.
Dar asta sunt eu...si asta e el... Astia suntem noi!
Chiar si asa, ieri am facut un an de la prima intalnire... Ieri dimineata m-a trezit ceva ce ma gadila pe fata...era un buchet urias de flori coloarate.
El astepta sa ma trezesc cu un buchet de flori.
Mi-e foarte greu sa descriu ce a fost in sufletul meu in momentele alea... Sa vad barbatul pe care-l iubesc ca sta pe marginea patului si asteapta sa ma trezesc, cu un buchet de flori... Primele cuvinte pe care le-am auzit au fost : " La multi ani sa avem fetita!", urmate de un sarut....
Nu e mult, pentru mine insa a fost si este totul!
Mi-e greu sa descriu ...poate nici nu vreau sa spun tot ce aveam atunci in suflet...vreau sa ramana ceva acolo, ceva doar al meu si al lui...doar al nostru!
Nu am sarbatorit nimic, am trait ziua normal, impreuna. Prima intalnire a fost in gradina botanica, asa ca si ieri a facut o plimbare in botanica.
Fiecare alee, fiecare bancuta, fieacare coltisor al gradinii ne amintea de anul trecut, aceeasi zi...
Trairile erau asa de puternice atunci, emotia primei intalniri... "Oare ii plac, sunt prea fardata?"...
Acum...traiam la fel de intens ...Acum stiu ca ma place, stiu ca nu sunt prea fardata, acum stie ca nu ma plictiseste, acum stie ca-mi place sa ma tina de mana, sa ma ia in brate si sa mergem ca pinguinii... Acum stim cine suntem si cat ne iubim!
Acum stim ca fara celalalt.....nu exista eu...
Acum botanica era altfel... Anul asta e plina de culoare, plina de viata.
Anul asta ne astepta, stia ca venim si ne-a spus: "va stiu, nu v-am uitat! Sunteti mai frumosi anu asta, la fel si eu!"
Si la plecare, spre seara, parca ne-a mai soptit ceva... "La anul....sa veniti..trei!"
Am plecat spre casa tinandu-ne de mana... noi doi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Daca ma pe mine ma trec fiorii cand citesc postarile tale, inmultesc cu un infinit si imi dau seama ce simti tu :)
RăspundețiȘtergeree frumos sentimentul, e frumos scris, si vine dintr-o constiinta de care multi duc lipsa, eu te rog sa scrii in continuare pentru ca avem nevoie si de frumos in lumea asta a netului, in toata valtoarea tehnologie avem nevoie si de scrisori aduse de porumbei (sau pinguini) ca tine :)
te pupcesc dragutza