Eu si IT-ul

Nu stiu sincer ce mi-a venit sa ma apuc acum sa fac treaba asta cu blog-ul.
Am intrat si am urmat pasii aia si acum se pare ca am blog. Treaba simpatica e ca eu chiar nu le am am cu astea, postarile pe net si alte cele.
Pe mine pune-ma sa citesc ceva, o carte buna, ceva interesant, nu sa postez chestii pe aici.
Ma chinui de juma de ora sa aflu de ce nu se postase ceva ce scrisesem, pana m-am prins ca trebuia mai intai sa activez contu si abia dupa aia domne, apare ceva!
Nu zic, sunt zuza rau cand vine vorba de calculatoare sau setari! Eu nu-mi gaseam alarma la telefon, dar sa ma apuc de facut facut blog-uri!
Sunt paralela total si o recunosc fara rusine!
Nu stiu daca o sa fac multi purici pe aici, pentru simplul motiv ca nu cred ca ma va pasiona prea tare.
Unde mai pui ca e si toamna, totul e asa frumos afara, incat ma si vad plecand la plimbare cu orele, facand poze prin parcuri, cititind linisitita la aer.
Acum scriu aici ca-s curioasa sa vad daca ma duce biluta sa postez chastia asta fara cap si coada pe blog. Nu de alta, da atata ce m-am chinuit sa aflu cum dracu se face ca acus ma ambitionai tare si nu ma las pana nu vad ineptia asta postata!!! Na!
Tehnologia asta, mama ei! Pai nu era mai bine cand trimiteai domne scrisori? A? Era si mai personal, mai romantic asa, te mai rodea asteptarea nitel...
Ce zic eu de scrisori, mai bine era cu porumbeii calatori!!!
Da! Alea vremuri, nu astea!
Ia sa vaz eu acu daca se posteaza!